John Lawton – Black Out (Recenzie)

În Londra celui de-al Doilea Război Mondial, un detectiv cu origini rusești și sentimente confuze față de patria pe care o servește trebuie să rezolve cel mai dificil caz din cariera lui – un șir de crime macabre și dispariții misterioase. Victimele? Refugiați germani și polonezi care fac parte dintr-o echipă de cercetare științifică ce promite idei revoluționare. Alianțe secrete, spioni, femei fatale și o lume macinată de război îl pun în fața unor provocări neașteptate.

Titlu: Black Out

Autor: John Lawton

Editura: Paladin

Colecție: Noir Masters

Număr pagini: 472

An apariție: 2019

Traducere: Iulia Dromereschi

John Lawton s-a născut în Anglia în 1949, a lucrat ca jurnalist și ca producător de filme decumentare, iar în 1993 s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, publicând doi ani mai târziu primul lui roman – Black Out – care i-a adus premiul WH Smith.

Black Out este prima carte dintr-o serie de 8 romane noir despre Cel de-al Doilea Război Mondial.  A fost pentru prima dată publicată în 1995, iar la noi a apărut în 2019 la Editura Paladin, fiind una din noutățile primăverii.

Cartea a ajuns în biblioteca mea în urma târgului de carte Bookfest. Spre deosebire de alte titluri care se aflau deja pe lista mea când am plecat de acasă, Black Out a fost una din marile surprize la minut. Am aflat despre ea la fața locului, iar plotul mi s-a părut mult prea interesant ca să-i rezist.

Vă mărturisesc că cel mai adesea cărțile despre război m-au dezamăgit crunt, prin prisma faptului că mi s-au părut superficiale prin abordare – se prea poate să nu le fi citit eu pe cele care fac diferența, dar ăsta e un alt subiect. Black Out, pe de altă parte, a reușit să mă cucerească din prima. Cred că asta se întâmplă și pentru că războiul e prezentat altfel decât în acele cărți despre care vă vorbeam. Cartea lui Lawton nu e încă o poveste lacrimogenă care nu își propune altceva decât să sensibilizeze publicul, ci una cu crime bizare, spioni și arme secrete care îți antrenează mintea și imaginația.

”Războiul, alături de inevitabila creștere a ratei criminalității, dăduse naștere unui nou fel de obscuritate și unui nou libertinaj sexual: eliberarea de o problemă apăruse ca o sfidare a tuturor celorlalte. Versiunea cea mai necizelată – s-o facem astăzi, pentru că mâine s-ar putea să fim deja morți.”

Nu am citit până acum un roman care să îi semene – s-a simțit meseria autorului de producător de filme documentare – dar am citit în schimb vreo două non-ficțiuni interesante: Spionaj de Ernest Volkman și o carte cumpărată din gară – Enigmele românești ale celui de Al Doilea Război Mondial.

Cel mai mult însă, dincolo de faptul că am fost cu adevărat entuziasmată să descopăr, aș putea spune, un stil nou, mi-a plăcut felul în care Lawton și-a dozat suspansul și felul în care cartea a fost scrisă – capitole scurte care au aportat de fiecare dată ceva nou investigației, descrieri ușoare și vii, personaje autentice și cu greutate (legistul face toți banii), umor britanic din ăla negru și discuții cu substrat politic care uneori m-au dus cu gândul la cărțile lui Dostoievski, poate unde Troy și rudele sale aveau origini rusești sau poate datorită unei referințe la Porfiri Petrovici din Crimă și pedeapsă.

”Dacă Polonia nu era atât o țară, cât o stare de spirit, atunci Rusia nu era atât o țară sau o stare de spirit, cât un suflet neliniștit.”

La final de lectură – am terminat de citit cartea abia acum o oră, după o săptămână destul de aglomerată – am fost cu adevărat fericită să aflu că Black Out face parte dintr-o serie și că s-ar putea – în cazul în care Editura Paladin va traduce și celelalte cărți – să mai dau ochii și pe viitor cu Freddie Troy, un personaj tare pe sufletul meu – sarcastic, îndrăzneț & smart.

Ce mi-a plăcut la carte?

Totul, zău, nu am nimic să-i reproșez. E o carte de cel puțin 5 stele, cu un titlu catchy, o copertă superbă și o poveste care te prinde și de surprinde în mod permanent.  Mi-a plăcut subiectul, mi-a plăcut scriitura, mi-au plăcut personajele. M-a bucurat să văd războiul prezentat dintr-o altă perspectivă decât cea cu care ne-au obișnuit cea mai mare parte din romanele care abordează subiectul ăsta. M-a bucurat că a fost o lectură dinamică și un roman polițist cumva altfel față de cele pe care le-am parcurs de-a lungul anilor.

Cui recomand cartea:

O recomand iubitorilor de roman polițist și/sau spionaj, amatorilor de documentare despre Război,  bărbaților, în special bărbaților, pentru că sunt convinsă că Black Out e genul de roman care i-ar prinde în mreje mai rapid pe bărbați decât pe femei, deși nu mă îndoiesc că există o mulțime de femei care l-ar savura întocmai cum am făcut-o și eu.

Concluzie:

În încheiere menționez că, dorindu-mi ca recenzia să intre în seara asta pe blog, scriu cumva la cald, încă năucită puțin de lectură, și am senzația că nu reușesc să găsesc cuvintele potrivite pentru a exprima cât de mult mi-a plăcut cartea lui Lawton. Vă spun numai atât, e una din bucuriile anului ăsta, un roman închegat, puternic și dinamic, care m-a ținut în priză și care m-a făcut să descopăr un autor despre care, spre rușinea și tristețea mea, habar n-aveam.  Așadar, citiți, citiți, citiți! N-o să vă pară rău.

XOXO