„Gândirea ageră este un chin.

Şi omul înţelept o ocoleşte, de-i stă în putere.”

Bertolt Brecht

1467199868972

Ai obosit să trăieşti într-o lume în care cea mai mare parte a oamenilor au încetat să-şi mai folosească mintea? Ei bine, atunci trebuie neapărat să citeşti micul tratat pentru intelectuali epuizaţi şi să te alături gloatei. Cartea lui Hannes Stein te învaţă cum să te laşi de gândit… sau nu!

Cele 8 căi ( dobândirea armoniei, identificarea cu grupul tău etnic, îmbrăţişarea efectului de turmă, lauda trufiei, vorbăria goală, convertirea la islam, punerea cărţilor pe foc şi dependenţa de droguri) prin care gândirea zice-se că ar înceta sunt o totală amăgire şi desigur mult zgomot pentru nimic. Cu toate că ne promite, încă de la primele pagini, că până la final ne vom vedea ispitiţi să luăm urma celor mulţi, probabil, la fel ca mine, vă veţi rătăci pe drum fără să obţineţi darurile pământeşti atât de la îndemână celor cu mintea odihnită.

Prin urmare, dacă vreţi să vă lăsaţi de gândit, vă pierdeţi vremea, adresaţi-vă la alt ghişeu. Nu veţi fi nici mai bogaţi şi nici mai sănătoşi ca înainte, odată ce veţi isprăvi lectura. Nu veţi obţine putere şi măriri, pacea interioară va fi la fel de şubredă ca la început, iar activităţile sexuale nu îşi vor îmbunătăţi calitatea. Viaţa îşi va urma cursul firesc şi paradisul nu va coborî pe pământ. Totul este o minciună sfruntată, o iluzie!

Trebuie totuşi să recunosc c-am  învăţat un lucru citind cartea asta despre cum să te dezveţi să înveţi. Ironic nu? La prima vedere aşa s-ar părea. Expunerea lui Stein e însă prea creativă ca să nu dea roade. Prin urmare, parcurgând zeflemeaua asta deşteaptă m-am convins, şi promit să rămân convinsă, că bezna minţii e o adevărată artă şi nu oricine are înclinaţie spre ea aşa cum nu oricine pictează sau cântă. Există desigur şi temerari care se încumetă să calce pe teritorii străine lor. Curată nebunie! Singura cale spre fericire e aceea de a-ţi permite să fii tu însuţi. Cu minte sau fără minte important e să fii fericit şi singura cale spre fericire e îmbrăţişarea adevăratei naturi. Mai mult sau mai puţin gânditor, trebuie să rămâi tu însuţi şi dacă ai timp aruncă un ochi prin cărţi, nu trebuie să fie asta neapărat, sunt bune şi cele cu poze.

Trăiască libertatea!

semnatura1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Oyinkan Braithwaite – Sora mea ucigașă în serie (Recenzie)

Când primeşte un telefon de la sora ei în timpul cinei, Korede ştie de ce are nevoie pentru întâlnirea care[...]

Paolo Giordano – Singurătatea numerelor prime (Recenzie)

Un număr prim este o entitate singuratică. Alice și Mattia sunt amândoi ”primi” – inadaptați ce par destinați unul altuia. Sunt hăituiți de tragediile ce le-au marcat viețile în[...]

Veronica D. Niculescu – Toti copiii librăresei (Recenzie)

Silvia Albu este o tânără librăreasă întoarsă de curând în orașul natal, după o absență forțată de aproape cinci ani. Suntem în România anului 1983. Mâncarea este[...]