Joe R. Lansdale – Iulie însângerat (recenzie)

În toiul nopții niște zgomote puternice îi trezesc pe Richard Dane și pe soția lui Ann. Când merge să vadă despre ce e vorba, Richard dă peste un spărgător care s-a strecurat în casă și care este înarmat. Din fericire, Richard are și el un pistol pregătit pentru situații de urgență. Când hoțul apasă pe trăgaci, doar o minune îl scapă de la moarte pe Richard care, în secunda următoare, declașează arma și își răpune adversarul. Evenimentele care urmează aduc în viața familiei o mulțime de pericole și scot la lumină adevăruri la care nimeni nu s-ar fi așteptat.

Titlu: Iulie însângerat

Autor: Joe R. Lansdale

Număr de pagini: 272

Editura: Paladin

Colecție: Paladin Crime Masters

Traducător: Radu Mihai Haulică

Romanul Iulie însângerat – Cold in July titlu original – a fost publicat în 1989 și a apărut la noi pentru prima dată la editura Paladin în iulie 2018. În 2014 B Media Global i-a finanțat adaptarea cinematografică, cu Michael C. Hall (Dexter) în rol principal. Nu am văzut încă filmul pentru că abia la finalizarea romanului am aflat despre el, dar l-am trecut pe listă.

M-a surprins să aflu că Joe R. Lansdale e un scriitor extrem de prolific – 63 romane, 26 povești, benzi desenate și chiar un scenariu de film – pentru că înainte să văd cartea lui pe site-ul editurii Paladin, mărturisesc că habar n-aveam că există. M-a surprins totodată să aflu că jonglează cu foarte multe genuri de la mystery și suspense până la western, horror și SF.

Singura regulă e că nu există nicio regulă.

Din spusele autorului, Iulie însângerat este unul din romanele lui preferate și unul din cele mai importante pe care le-a scris până acum pentru că a fost un prim pas spre genul realist, sumbru și dur. Eu l-am găsit în special realist și intens și țin să menționez că nu mi-a creat deloc impresia unui roman scris pe fugă, în două luni jumătate, așa cum se pare că a fost scris.

Romanul se deschide cu un citat de Nietzsche ”Cine se luptă cu monștri trebuie să ia seama să nu se transforme la rândul lui într-un monstru” și anunță mai mult decât ne-am putea noi, cititorii, imagina.

Pentru că autorul este texan nu mi s-a părut ciudat că Iulie însângerat este plasat într-un orășel din Texas, prăfuit și sufocant. Ce mi s-a părut, însă, ciudat e că pornind de la un subiect aparent sărac și banal autorul a putut să construiască o poveste care să surprindă cititorul. Deși lucrurile nu se mișcă prea repede, răsturnările de situație sunt la ele acasă. Și să nu vă imaginați că dacă lucrurile nu se mișcă repede, povestea bate pasul pe loc, nici vorbă, e o strategie de sporire a suspansului (sau cel puțin eu așa am simțit).

Probabil ăsta e motivul pentru care n-aș încadra Iulie însângerat la genul polițist, cu atât mai mult cu cât ancheta cade în mâinile unui trio nebun – protagonistul care e orice mai puțin polițist, un bătrân delincvent proaspăt eliberat din pușcărie și un detectiv particular cu un limbaj nemaipomenit de colorat. Aș zice, așadar, că Iulie însângerat e mai mult un roman de mister și suspans și că ambele se dezvoltă în jurul unei crime.

Construit în trei părți – Fii, Tați, Tată și Fiu – romanul lui Lansdale ridică întrebarea: în ce măsură sunt părinții responsabili pentru ce devin copiii lor și aduce în discuție un subiect extrem de bolnav – filmele snuff, gen în care oamenii sunt uciși în realitate. În ciuda subiectului care pare dark și greoi cartea se citește repede și e perfectă pentru un weekend în care ți-ai propus să lenevești.

Mi-au plăcut în mod deosebit umorul sec, limbajul colorat al personajelor și evident dinamica acelui trio despre care scriam mai sus. Un alt aspect care mi-a plăcut mult, dar pe care s-ar putea să nu-l guste toată lumea, este scriitura degajată, simplă, fără pretenții și artificii. Joe R. Lansdale nu scrie ca să impresioneze și poate tocmai pentru asta a reușit să o facă. Stilul direct, scurt și la obiect, ce-i în gușă și-n căpușă, mi s-a părut fain tare.

Cuvintele mai puțin plăcute ochiului sau urechii m-au deranjat întotdeauna mai puțin în scris decât în vorbire pentru că există cărți în care le găsesc necesare și în care, cred eu, se potrivesc mănușă. Iulie însângerat e una din cărțile astea.

În încheiere îndrăznesc să recomand cartea mai degrabă bărbaților decât femeilor care am senzația că l-ar putea găsi ușor brutal. Joe R. Lansdale nu menajează pe nimeni, spune ce crede și ce are de spus, așa că oamenii care sunt ușor de lezat ( indiferent că sunt bărbați sau femei) ar face bine să stea departe de romanele lui. Pe de altă parte, cei care nu se tem să iasă din zona lor de confort, sunt invitați să pună mâna pe Iulie însângerat, un roman intens și uimitor care în mod clar îi va prinde și îi va surprinde.

XOXO