Rodica Ojog Brașoveanu – Necunoscuta din congelator (Recenzie)

La începutul anilor 2000, locuitorii unui bloc din București primesc niște colete absolut macabre: părți din cadavrul unei femei, tranșat cu sânge rece. Totul pornește din apartamentul diplomatului Harald Bălăcescu, dar cercul se lărgește și numărul celor implicați crește, de la antipatica Ecaterina Sofron la familia Drăgușin și Dimitrescu.  Ce legătură există între destinatarii coletelor și ce motive ascunde oribila crimă trebuie să afle inspectorul Dinu Mănescu, zis și Milord, un polițist atipic, dar nu mai puțin capabil.

Titlu: Necunoscuta din congelator

Autor: Rodica Ojog Brașoveanu

Editura: Nemira

An apariție: 2018

Număr pagini: 432

Necunoscuta din congelator mi-a apărut în ghete la începutul lunii împreună cu ultimele două cărți din seria Melania Lupu. Nu mi-a fost ușor să mă decid între ea și Dispariția statuii din parc, dar auzisem atâtea laude la adresa ei și, pentru că e ultima carte scrisă de Rodica Ojog Brașoveanu, iar chestia asta mă făcea cumva și mai curioasă, am zis să aleg Necunoscuta din congelator ca lectura cu numărul 2 din luna decembrie.

Nu îmi pare rău nicio secundă, deși nu am reușit să o citesc atât de repede pe cât mi-aș fi dorit și pe cât de repede citesc de obicei cărțile autoarei, fiind prinsă cu o mulțime de treburi și de multe ori atât de obosită încât mi se închideau ochii citind. Un sentiment ciudat, desigur, căci cărțile Rodicăi Ojog Brașoveanu sunt genul de cărți care se țin de tine ca scaiul și au un umor care i-ar face și pe morți să se scoale din somnul de veci.

Necunoscuta din congelator, cea de-a șasea carte a Rodicăi Ojog Brașoveanu citită anul ăsta, e un policier iscusit și cochet în care personajele, care mai de care mai colorate și mai alunecoase, se joacă de-a lungul a mai bine de 400 de pagini cu mintea cititorului.

N-am să mă ascund și am s-o spun fără rușine: cartea asta m-a derutat și multă vreme n-am mai știut ce să cred pentru că faptele păreau disparate, casa nu dădea cu masa, iar personajele când se pupau când nu se pupau între ele. Un talmeș balmeș tare bine pus la punct de autoare și două întrebări care nu-mi dădeau pace: cine e necunoscuta și cu ce l-a incomodat pe asasin?

La prima întrebare am reușit să îmi răspund undeva pe la jumătatea cărții, dar odată aflat răspunsul la prima întrebare, în loc să mă lămuresc în privința celei de a doua, totul a devenit și mai confuz. În final s-a dovedit că personajul pe care îl credeam un simplu complice era de fapt criminalul cel rău și că viața e plină de mistere pe care nici cei mai mari sadici nu sunt în stare să le descifreze.

Totul se petrece gradual. În primele 100 de pagini poți avea impresia că ancheta se mișcă prea lent și că nu va ajunge nicăieri, dar romanul nu plictisește pentru că fauna ciudată a personajelor și misterul conturat în jurul lor te țin în stare de alertă. Pe măsură ce dai pagina, te adâncești într-o poveste tot mai complexă, în care nimic nu pare a fi așa cum ți se prezintă.

Avem parte de intrigă, crimă, șantaj, secrete de familie bine îngropate, depresii amoroase, minore cu copii de poale, prostituate, polițiști blazați, cartofori, persoane toxice, stripperi și nu în ultimul rând o poveste de dragoste.

Ce m-a frapat în timpul lecturii?

Am ieșit din comunism, ne aflăm în zilele noastre, anii 2000. Cumva ciudat, neașteptat la o carte a Rodicăi Ojog Brașoveanu. Deși poleiala ala de magie dispare, autoarea se raportează perfect la vremurile pe care le trăiește. Simți epoca în care personajele se desfășoară, poți să-i iei pulsul.

Ce mi-a plăcut la Necunoscuta din congelator?

Mi-a plăcut faptul că a fost un policier în toată regula, stufos, cu personaje multe, suspecți cât cuprinde, o crimă macabră și un inspector atipic în fruntea investigației. Mi-au plăcut mult comicul și mâna destinului care s-au îmbinat dând naștere unei povești delicioase. Mi-au plăcut referințele la anii 2000 – trimiterile la show-uri tv, sportivi etc – chestii trăite pe pielea mea de 12 ani la acea vreme. Mi-a plăcut Milord. Deși nu l-am cântărit la greutatea Melaniei, îl prefer Minervei. Mi-au plăcut titlul și coperta, ambele tare ingenioase. Și mi-a plăcut că a știut să mă fenteze și să mă țină în suspans până în ultimul moment.

Ce nu mi-a plăcut?

Mda, există și ceva care nu mi-a plăcut, dar fără de care, sunt conștientă, nu s-ar fi putut. M-au scos din sărite, din cale afară, cei doi porumbei îndrăgostiți: Andreea și Ciprian. Doi idioți fără de care cartea nu ar fi fost posibilă, așa că îi pup apăsat. I know, I know, sunt doar niște personaje, nu-i cazul să o iau personal.

Câte steluțe am dat cărții?

I-am acordat doar 4 stele din 5 pe Goodreads nu pentru că nu o consider excelentă, ci pentru că nu s-a ridicat totuși în preferințele mele la nivelul cărților din seria Melania Lupu, cărți pe care le-aș citi și le-aș reciti în fiecare an dacă timpul mi-ar permite.

Cui recomand cartea:

O recomand mai înainte de toate amatorilor de roman polițist. Necunoscuta din congelator e romanul care se duce cel mai mult în zona asta din cele scrise de Rodica Ojog Brașoveanu și citite de mine până acum. Știu că poate suna ciudat, dar structura lui și abundența personajelor m-a dus cu gândul la romanele Camillei Lackberg. Îl recomand totodată celor care vor să citească autori români și nu se hotărăsc cu cine să înceapă. Și, nu în ultimul rând, îl recomand fanilor autoarei. Citiți Necunoscuta dacă nu ați făcut-o încă, e musai!

Concluzie:

Necunoscuta din congelator, ultima carte a inegalabilei Rodica Ojog Brașoveanu, e genul de carte pe care toți amatorii de policier ar trebui să o citească, așa că fuga să o comandați. O găsiți la un preț tare bun pe Libris, cu 25% reducere.

XOXO