Îmi plac cărțile și prieteniile, dar cel mai mult îmi plac prietenii care aduc cărți și cărțile despre prieteni, așa că am scris într-o doară, mai mult cu bucurii decât cu cuvinte, un articol despre 5 cărți care au la purtător prieteni. Aruncă un ochi!
Prietena mea genială – Lila și Lenu
Prietena mea genială, ca de altfel întreaga tetralogie, urmărește relația a două prietene, Lila și Lenu, de-a lungul a câteva decenii. Este, din punctul meu de vedere, cartea care surprinde cel mai bine fațetele prieteniei – joaca din fața blocului, planurile mari pe care ți le faci alături de prietenul de joacă, complicitatea și discuțiile intime din vremea adolescenței, nebunia specifică acestei vârste, rivalitatea și invidia ascunse bine, separarea drumurilor atunci când maturitatea se apropie și deciziile pe care le iei nu corespund planurilor făcute pe vremea copilăriei, tendința de a-ți compara viața actuală cu cea a celei mai bune prietene, dorința de a-i veni în ajutor sau nevoia de a primi suport din partea ei și, încet-încet, răcirea relației, distanțarea afectivă care vine pe măsură ce ești prea ocupat să trăiești sau să supraviețuiești. Prietenia, așa cum o surprinde Ferrante, e de multe ori hâdă, egoistă, dar e atât de reală, atât de vie, atât de cinstit descrisă, încât, dacă ești sincer cu tine, nu ai cum să nu simți că te regăsești în povestea genialelor.
O viată măruntă – Jude, Willem, JB & Malcolm
Deși O viață măruntă este un roman al suferinței – din punctul meu de vedere împins de autoare undeva într-o zonă bolnavă, cu scopul de a avea asupra cititorului un impact emoțional cât mai profund, chestie care îi reușește din plin – este totodată și un roman al prieteniei despre patru mușchetari moderni – Jude, Willem, JB, Malcolm – pierduți în New York. Și în cartea Hanyei Yanagihara prietenia îmbracă diferite fațete, se transformă, evoluează în direcții poate neașteptate, dar, deși mai compasivă, e parcă mai puțin credibilă. Desigur întreaga dinamică e diferită, întrucât vorbim de un cvartet în care, de multe ori, personajele ajung să se despartă în bisericuțe. Mi-a amintit puțin de perioada liceului în care ne strângeam în grupuri de trei-patru persoane, având fiecare afinitățile noastre pentru o persoană anume. Aici personajele gravitează în jurul lui Jude și e interesant felul în care ceilalți trei se raportează la persoana lui.
Iubirile croitoresei – Sira și Rosalinda
În cartea Maríei Dueñas avem din nou de-a face cu două femei, unite însă de hazard abia la maturitate – Sira Quiroga și Rosalinda Fox. Mi-a plăcut simplitatea Rosalindei, faptul că a văzut potențialul Sirei încă de la început și că i-a pus la dispoziție toate mijloacele de care ea printr-o fericită conjunctură dispunea, mi-a plăcut și felul în care Sira a riscat totul pentru a-și ajuta prietena atunci când aceasta a avut nevoie. Mi-a plăcut sinceritatea prieteniei lor, faptul că două femei cu personalități uriașe și-au dat mâna și s-au ridicat una pe alta de fiecare dată. Mi-a plăcut, dincolo de toate, și partea aia în care grijile păreau să le ocolească, tinerețea era a lor, dansau, cântau, iubeau și goneau cu viteză în decapotabilă.
Scrisori din insula Gurnsey – Prietenii din clubul de literatură
Grupul nebun din Insula Guernsey este probabil însăși inima prieteniei. Cartea lui Mary Ann Shaffer este o carte despre cărți, o carte despre pierdere, despre absurdul și nedreptatea războiului, o carte de dragoste, dar este totodată și o carte a prieteniei, o carte despre cum în vremuri grele ne găsim refugiul în lectură, despre cum în locul oamenilor dragi care au plecat de lângă noi, vin alții care ne alină și ne oferă speranța în viitor. La început cărțile sunt un simplu pretext, dar pretextul ăsta e dulce și se transformă în cea mai frumoasă și sinceră prietenie, făcând din membrii grupului o adevărată familie în care își poartă unii altora de grijă, se înțeleg unul pe celălalt dincolo de cuvinte și trăiesc împreună, zi de zi, micile bucurii pe care viața le oferă. Pentru mine cuvintele cheie când vine vorba de romanul ăsta sunt duioșie, zâmbet și prietenie, așa că mi-ar fi fost imposibil să nu-l includ și pe el în listă.
Aleea cu licurici – Kate și Tully
O altă prietenie între două fete, urmărită de-a lungul a trei decade, o prietenie mai americană și, din punctul meu de vedere, toxică. Tully cea extrovertă este o narcisică, în timp ce Kate cea introvertă este o empatică patologică. Relația lor de prietenie este o relație în care cea aparent puternică se hrănește din resursele celei aparent slabe. Tully se teme de abandon, nu știe să iubească, dar are nevoie de iubire mai mult decât oricine altcineva. Nu e capabilă să se pună în locul nimănui, dar trăiește ca și cum toți ar trebui să îi înțeleagă realitatea. Kate, pe de altă parte, are multă iubire de oferit și încearcă să înțeleagă situațiile tuturor oamenilor din viața ei până în punctul în care uită de ea însăși, uită să se aprecieze și să se iubească și trăiește făcând figurație în viața celorlalți. Când sunt una în preajma celeilalte, viețile lor capătă sens, dar, cum în realitate nimeni nu poate să umple golurile emoționale ale altcuiva, inevitabil se ajunge la invidie, gelozie, frustrări, răbufniri de furie sau săpări, conștiente ori inconștiente. Cam despre asta e prietenia fetelor de pe Firefly Lane, o relație disfuncțională, în care una caută afecțiune, iar alta atenție, iar pe parcurs fiecare se pricopsește cu ce îi trebuia de fapt celeilalte.
Voi ce romane ale prieteniei ați citit? Care este preferatul vostru?
XOXO
Lasă un răspuns