Louise este o mamă singură, secretară, prinsă în rutina de zi cu zi. Într-una din rarele ei seri în oraș, întâlnește un bărbat într-un bar și imediat ies scântei. Deși pleacă după ce se sărută, e încântată că în cele din urmă a creat o legătură cu cineva. Când ajunge la serviciu luni, Louise îl întâlnește pe noul ei șef, David – bărbatul de la bar, bărbatul căsătorit de la bar care îi spune că sărutul a fost o greșeală – iar mai apoi se ciocnește cu Adele, soția fragilă și speriată a șefului, nouă în oraș și doritoare să-și facă prieteni. Pe măsură ce Louise este atrasă în relația cu David și Adele, ea ajunge să-și pună tot mai multe întrebări și să găsească tot mai puține răspunsuri. Singurul lucru clar e faptul că ceva în acest mariaj este complet în neregulă.

Titlu: Prin ochii ei

Autor: Sarah Pinborough

Editura: Litera

Colecție: Buzz Books

Număr de pagini: 416

An apariție: 2019

Traducător: Adriana Bădescu

Prin ochii ei mi-a fost recomandată de Bookworm_in_a_cozy_corner anul trecut. Zicea că e cel mai bun thriller citit de ea până la momentul respectiv. Eu i-am dat doar 4 stele pe Goodreads, cele 4 pe care nu m-am îndurat să le dau în vara lui 2019 Pacientei tăcute.

”Trecutul e la fel de efemer ca viitorul – doar fum și oglinzi și chestiune de perspectivă.”

Întrucât ambele cărți sunt genul thriller și apariții în colecția Buzz Books mi-a fost destul de greu să nu fac comparații între ele. Concluzia a fost că unde a avut minusuri una, a avut plusuri cealaltă și invers. Dacă Pacienta tăcută mi-a plăcut prin scriitură, Prin ochii ei mi s-a părut aproape penibilă. Dacă Pacienta tăcută a avut personaje interesante, Prin ochii ei mi-a dat dureri de cap la capitolul ăsta. Totuși, Prin ochii ei a venit cu un scenariu demențial, exploatând un subiect care mi-a plăcut mult, deși a fost poate împins un pic cam mult într-o zona de paranormal. Iar finalul m-a lăsat speechless și m-a făcut să uit tot ce nu-mi convenise mie pe parcursul lecturii, chestie care nu s-a aplicat în cazul Pacientei tăcute, unde finalul a fost răsuflat și m-a frustrat cumplit – găsiți recenzia cărții aici dacă sunteți curioși să aflați ce anume m-a nemulțumit.

”Chestia în ceea ce privește cuplurile e că, chiar dacă nu-s atât de îngâmfate cum le cred cei singuri, tot se cantonează în nișa aceea a vieții în care își petrec de fapt timpul numai cu alte cupluri. Nimeni nu vrea o a cincea roată la căruță care să dea peste cap numerele pare.”

Ce mi-a plăcut la Prin ochii ei:

Mi-a plăcut mult ideea romanului – nu, nu mă refer la triunghiul amoros, ci la puterea subconștientului, cartea fiind despre somnambulism, coșmaruri, meditație, dedublare și alte chestii din zona asta – pentru că eu sunt omul care își notează visele, își vede de multe ori visele de peste noapte, într-o formă sau alta pe parcursul zilei, sunt omul care meditează și care e interesat de cam tot ce ține de subconștient. Am reușit, așadar, să intuiesc anumite aspecte înainte ca ele să fie relevate, dar recunosc că autoarea a mers mult mai departe decât mi-a mers mie imaginație, un alt aspect care mi-a plăcut mult. Mi-a plăcut totodată titlul sugestiv, mi-a plăcut structura romanului, cartea fiind scrisă atât din perspectiva lui Louise, cât și din cea a lui Adele, dar mai ales mi-a plăcut finalul la care efectiv nu mă așteptam și care mi-a explodat în față la modul genial.

Ce nu mi-a plăcut:

Scriitura cam penibilă, plină de clișee, dialogurile și mai penibile, protagonista, Louise, de o stupizenie înfiorătoare. Rar am întâlnit protagoniste ca ea, thanks God! Totuși, mă văd nevoită să recunosc, fără o protagonistă ca ea, curioasă, fără stimă de sine, înclinată spre decizii proaste și capabilă de orice pentru a primi puțină afecțiune, ideea autoarei nu ar fi fost posibilă, iar finalul ar fi fost mult prea previzibil.

”Pe moment, întotdeauna e grozav să împărtășești un secret, dar pe urmă totul devine o povară – senzația aceea iritantă că ai dezlănțuit ceva ce nu mai poți opri și că acum altcineva deține puterea asupra viitorului tău.”

Cui recomand Prin ochii ei:

O recomand amatorilor de romane thriller – eu prefer romanele polițiste și filmele thriller, așa că sunt convinsă că povestea asta m-ar fi bucurat mult mai mult pe sticlă. O recomand celor în căutare de lecturi ușurele: cartea se citește fulgerător de repede, scriitura fiind extrem de accesibilă, iar tensiunea și misterul în doze prea mari ca să poată fi lăsată din mână. O recomand celor care vor un final care să-i șocheze, eu i-am iertat multe cărții datorită finalului demențial și tot datorită lui i-am dat și 4 stele, în condițile în care pe parcursul lecturii m-am gândit destul de des că e o carte de cel mult 3 stele.

Cei interesați găsesc Prin ochii ei cu o reducere de 35% pe site-ul Editurii Litera.

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Tony Mott – Ultima vară otrăvită (Recenzie)

Pentru Gigi Alexa 2020 nu e un an perfect. Nici măcar pe aproape. Parcă nu-și găsește locul în actuala ei relație cu un medic ginecolog și gândul de a începe un doctorat în Olanda e[...]

Bogdan Hrib – Ultima fotografie (Recenzie)

Alexandru Zaharia, un fost fotograf profesionist ajuns la 50 de ani, măcinat de trecut și aflat în pragul depresiei, pleacă într-o croazieră unde se reîntâlnește întâmplător cu o[...]

Oyinkan Braithwaite – Sora mea ucigașă în serie (Recenzie)

Când primeşte un telefon de la sora ei în timpul cinei, Korede ştie de ce are nevoie pentru întâlnirea care[...]