Angajat să elucideze moartea fiicei unei important baron local, Stelian Munteanu este prins într-o complicată pânză de păianjen cu grave implicații geopolitice. Împreuna cu experimentatul Tony Demetriade și tânăra Anabella Păduraru, poliția britanică și serviciile secrete românești investighează o serie de evenimente care par să ducă spre o criză fără precedent în Estul Europei. Personaje noi și vechi, răsturnări de situație, politică, corupție, iubiri și trădări, mistere aparent imposibil de rezolvat – toate se amestecă cu doze potrivite în noul roman din seria Stelian Munteanu.

Titlu: Rezilență

Autor: Bogdan Hrib

Editura: Tritonic

Colecție: Mystery & Thriller

An apariție: 2020

Număr pagini: 356

Încep prin a spune că este prima dată când îl citesc pe Bogdan Hrib și că am aflat despre seria Stelian Munteanu abia recent, odată cu apariția celui de-al șaselea roman din serie – Reziliență. Faptul că nu am citit celelalte romane înainte nu mi-a știrbit plăcerea lecturii – cărțile se pot citi fără probleme separat – dar, recunosc, posibilitatea de a afla mai multe despre trecutul lui Stelică și despre ale lui aventuri mi-a scormonit curiozitatea pe tot parcursul celor 356 de pagini.

Reziliență e alert, se citește repede, te ține în priză, nu-ți dă vreme să respiri. Ești în permanență cu ochii în patru, doritor să rezolvi puzzle-ul și curios să afli cum se vor lega toate la final.  Reziliență e genul de roman care te face să simți mai bine pulsul societății, hibele ei, care te trage cumva pe margine și te face să privești din afară la cum e viața în mileniul III. Reziliență e un roman atât de realist că ustură, dar este totodată și o lectură plină de umor care te face să zâmbești des și tâmp.

”Pe net e mai simplu, te duc ei unde simt că ai vrea să mrgi. Și, nu-i așa, cine știe ce mai sare, pe ecran. Sursele deschise sunt pline de prostii sub care se ascund, la vedere, o mulțime de informații importante. Cum zice la carte? Dacă vrei să ascunzi ceva, pune-l chiar la vedere pe masă, nimeni nu se va uita acolo.”

Mi-a plăcut ideea romanului pentru că eu sunt fata care nu se dă în lături să mai citească una alta despre vreo teorie a conspirației. Mi-a plăcut totodată scriitura lui Bogdan Hrib, faptul că descrie cu atâta acuratețe orașele și străzile pe care te plimbă. Mi-a plăcut umorul, dialogurile savuroase. Mi-a plăcut pentru că sunt amatoare de romane polițiste bune, iar Reziliență e fix asta, un roman de calitate. Mi-a plăcut pentru că, poate părea ciudat, mi-a dat cumva  vibe-ul Rodicăi Ojog Brașoveanu prin prisma faptului că surprinde atât de bine moravurile societății, și totodată vibe-ul cărților scrise de Camilla Lackberg prin structură oarecum – capitole formate din mai multe secvențe, urmărind personaje diferite – și prin trimiterile la secția de poliție. Mi-a plăcut Anabella, zău, chiar am avut o slăbiciune pentru blonda asta – probabil personajul meu preferat, deși mi-a fost tare simpatic Munteanu cu cafelele lui multiple și bubele din cap. Mi-a plăcut faptul că Cei trei muschetari și Cavalerul Pardaillan au fost menționați în carte, mi-a adus aminte de începuturile mele de cititor, dar mai ales mi-a plăcut că romanul lui Bogdan Hrib te invită să nu fi oaie, te invită să gândești, să nu mergi cu valul fără să treci lucrurile printr-un filtru personal.

Aș mai avea de spus că Reziliență mi-a amintit de o lectură parcursă anul trecut, fix pe la final de iulie – Black Out – pentru că nu e doar un roman polițist  în care cineva moare și cineva descoperă criminalul. E o încrengătură de povești despre criminali, detectivi, jurnaliști, fake news, ascunzișurile protestelor spontane și pașnice, spioni, servicii secrete, vieți duble, corupție, conspirații, jocuri politice, terorism digital și cred că dacă subiectele te interesează atunci e musai să citești romanul lui Bogdan Hrib.

Cui recomand Reziliență

Recomand romanul oricui, indiferent de vârstă și sex. Îl recomand amatorilor de romane polițiste, celor care se dau în vânt după teorii ale conspirației, celor care vor să călătorească puțin prin Maria Britanie sau pur și simplu au chef de o plimbare prin București sau Iași. Îl recomand, nu în ultimul rând, celor în căutare de o lectură de weekend, ușor de parcurs și totodată de calitate.

Găsiți romanul cu o super reducere pe site-ul editurii Tritonic, aici.

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Când vine primăvara – Tony Mott (Recenzie)

Un avocat ucis, o poveste terifiantă, o anchetă internațională. Un nou caz al medicului legist Gigi Alexa, care împreună cu Matei Vălean, comisar-șef de poliție la Brașov încearcă[...]

Bogdan Hrib – Patimile doamnei ministru (Recenzie)

Cu câteva zile înainte de intrarea în noul an are loc o execuție ciudată: un bătrân este împușcat în inimă și abandonat la intrarea în orașul liber Christiania. Anton Demetriade[...]

Tony Mott – Ultima vară otrăvită (Recenzie)

Pentru Gigi Alexa 2020 nu e un an perfect. Nici măcar pe aproape. Parcă nu-și găsește locul în actuala ei relație cu un medic ginecolog și gândul de a începe un doctorat în Olanda e[...]