Matthew J. Kirby – Ultimii Descendenti (Recenzie)

Owen are un singur țel: să dovedească nevinovăția tatălui său, mort în închisoare. Cu ajutorul unui dispozitiv ce permite explorarea amintirilor genetice îngropate în ADN, el speră să găsească probele de care are nevoie. Când descoperă însă Tridentul din Eden, o reclicvă considerată mult timp o legendă, tânărul nu știe că acesta este râvnit de două organizații secrete – Frăția Asasinilor și Ordinul Templierilor – ce nu vor ezita escaladarea conflictului lor ancestral, trecutul și prezentul fiind câmpul lor de luptă.

Titlu: Ultimii Descendeți

Autor: Matthew J. Kirby

Editura: Paladin

Colecția: Young Books

Număr pagini: 312

An apariție: 2019

Traducător: Ana-Veronica Mircea

Matthew J. Kirby s-a născut în 1976 și este un autor american, absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității Utah. Kirby deține totodată și o diplomă în psihologie și și-a făcut debutul cu un volum de poezie, urmat de un altul de proză scurtă. La vârsta de 12 ani, încremenit, la propriu și la figurat, în urma unei lecturi, Kirby a devenit conștient de puterea poveștilor și a povestitorului, iar la 34 de ani s-a hotărât să scrie primul lui roman – The Clockwork Three, urmat de alte 8 romane, printre care și Ultimii Descendenți, publicat pentru prima dată în 2016. Romanul s-a tradus și la noi, la Editura Paladin, în primăvara asta, și are și o continuare care urmează să apară și care sună mai mult decât tentant.

Ultimii Descendenți este romanul care m-a scos oarecum din zona mea de confort. Spun asta în ideea că a fost prima dată când am citit Young Fiction și, cu toate că a fost o carte ușor de parcurs, a fost totodată o adevărată surpriză și noutate. Vă mărturisesc că primul lucru la care m-am gândit când am început să parcurg lectura a fost că pe vremea când eram eu în liceu nu prea se publica la noi literatură de genul ăsta, așa că am fost nevoită să mă delectez cu Muschetarii lui Dumas care, fie vorba între noi, mi-au plăcut mult, deși erau departe de a fi niște adolescenți ai zilelor noastre (ca Owen și Javier). Privind în urmă, îmi dau seama că m-ar fi bucurat mult să am parte la vremea respectivă de o lectură ca Ultimii Descendenți și știu că aș fi savurat cu mult mai mult romanul lui Kirby dacă l-aș fi citit la 15, nu la 31 de ani.

Totuși, Ultimii Descendeți vine să exploateze niște idei care pot atrage cititorul, indiferent de vârstă. Avem ca temă centrală memoria ADN-ului, o chestie care pe mine m-a atras întotdeauna și care e super ingenios prezentată de autor.  Mi-a plăcut totodată alternanța trecut/prezent, faptul că prezentul s-a contopit cu diferite perioade istorice prin călătoriile virtuale în timp. Mi-a plăcut partea aia din istoria tumultoasă a New York-ului anilor 1863, cu mișcările violente și luptele dintre Frăția Asasinilor și Ordinul Templierilor, iar combinația asta de istorie, conspirații, fantasy & adolescenți, mi-a amintit mult de perioada în care consumam Anime în supradoză.

Ce mi-a plăcut la Ultimii Descendenți:

Mi-au plăcut coperta absolut superbă, povestea ingenioasă, dinamică și ușor de parcurs, ideile pe care autorul le-a exploatat, faptul că sunt prezentate diferite momente istorice și că prezentarea reușește să stârnească interesul și curiozitatea cititorului.

Ce nu mi-a plăcut:

Nu e ceva care să nu-mi fi plăcut la carte și o consider cu adevărat reușită.  A fost o surpriză tare plăcută, doar că mi se pare cumva că am depășit vârsta pentru o astfel de lectură sau în orice caz am depășit perioada în care genul fantasy mă entuziasma.

Cui recomand cartea:

O recomand iubitorilor de fantasy, consumatorilor de anime, gamerilor (indiferent de vârstă) și adolescenților.

Concluzie:

Ultimii Descendenți este o carte perfectă pentru weekend, are doar 300 de pagini, dialoguri din belșug și ritm alert și se dă gata rapid. Așadar, dacă sunteți în căutare de povești și de povești în povești pentru toamna asta și pentru weekend e musai să-i dați o șansă.

XOXO