Breakfast at Tiffany’s (1961)

În New York-ul anilor ’60, Holly Golightly (Audrey Hepburn), o tânără aflată în așteptarea unei căsătorii care din interes, se dedă vieții ușoare și micilor plăceri. Viața ei lipsită de griji este dată peste cap în momentul în care îl întâlnește pe Paul (George Peppard), noul ei vecin, un bărbat care visează să ajungă un scriitor de succes, până atunci întreținut fiind de o femeie mai în vârstă, dar bogată. Între cei doi se leagă o prietenie strânsă, care tinde să se transforme în dragoste, sentiment care amenință să distrugă echilibrul șubred al vieții pe care duc.
Breakfast at Tiffany’s mi-a plăcut în varianta film chiar mai mult decât în varianta carte. Mi-a plăcut pentru bogăția imaginilor, pentru că a fost viu și exuberant, mi-a plăcut datorită ținutelor lui Audrey, datorită coloanei sonore și datorită acelei biblioteci unde Holly Golightly pierdea vremea.
Meet Joe Black (1998)

Moartea își trimite subordonatul pe pământ pentru a lua viața milionarului William Parrish (Anthony Hopkins), un bărbat care, deși îndurerat de pierderea prematură a soției, și-a găsit alinarea în cele două fiice, Allison și Susan. În ajunul aniversării celor 65 de ani ai bărbatului, Joe Black (Brad Pitt), materializat în corpul unui tânăr atrăgător, își face apariția pentru a-și îndeplini sarcina, dar planurile lui se schimbă când se îndrăgostește la prima vedere de Susan.
Am văzut Joe Black cu ani în urmă la recomandarea unui tip de pe un forum și știu că, dincolo de povestea care mi-a plăcut mult și de punerea ei în scenă, m-a impresionat tare de tot cu biblioteca aia impunătoare și absolut minunată la care mai visez și astăzi.
Before Sunset (2004)

Jesse, un scriitor din Statele Unite și Celine, o franțuzoaică angajată a unei companii de protecție a mediului, s-au întâlnit în urmă cu nouă ani în trenul Budapesta – Viena și au trăit o fulgerătoare poveste de dragoste. Cei doi se reîntâlnesc la Paris, când Jesse își lansează noua sa carte. Înainte ca avionul să decoleze, în încercarea de a depăna amintiri, Jesse și Celine fac o scurtă plimbare prin oraș și își dau seama că nu au reușit să lase trecutul în urmă, cu toate că Jesse e deja însurat și are un băiat de patru ani.
Before Sunset se deschide având în prim plan Shakespeare & Company, librăria aia atât de faimoasă pe care îmi doresc tare mult să o vizitez când o să ajung în Paris, și cu o discuție despre despre cărți și scriitori, așa că e un film care i-ar prinde bine de tot pe cititori și pe cei care au chef să dea fuga la librărie.
Eternal Sunshine of the Spottless Mind (2004)

Joel (Jim Carrey) este șocat de faptul că prietena sa Clementine (Kate Winslet) și-a șters din minte, la propriu, toate amintirile tumultoasei lor relații. În disperare de cauză, Joel apelează la inventatorul ciudatei proceduri de „spălare” a creierului, Dr. Mierzwiak (Tom Wilkinson) și îi cere acestuia să îi șteargă și lui amintirile acelei iubiri. Însă, pe măsură ce amintirile sale dispar treptat, Joel începe să-și redescopere sentimentele pentru Clementine și organizează o „evadare” din procedura pe care Mierzwiak și asistenții săi (Mark Ruffalo, Eljah Wood, Kirsten Dunst) se chinuie din răsputeri să o ducă la bun sfârșit.
Nu îmi plac SF-urile, dar Eternal Sunshine of the Spottless Mind e genul de film care te face să te dezbraci de prejudecăți. Clementine, cărțile ei, replicile ei, roșul din păr, mintea în piuneze, sunt doar câteva motive pentru care am adorat filmul ăsta.
The Book Thief (2013)

Spune povestea lui Liesel, o fetiță plină de viață care transformă viețile tuturor celor din jurul ei când este trimisă să locuiască la o familie adoptivă, în Germania celui de-al Doilea Război Mondial.Pentru Liesel, puterea cuvintelor și a imaginației devine un mijloc de a evada din vâltoarea evenimentelor de care sunt înghițiți ea și toți oamenii pe care îi cunoaște și pe care îi iubește.
Sunt sigură că cititorii au văzut deja filmul ăsta, dar sunt convinsă că vor fi de acord cu mine că își merita un loc pe listă, mai ales pentru biblioteca aia absolut minunată din care Liesel își făcea plinul ca un veritabil hoț de cărți.
The Bookshop (2017)

The Bookshop spune povestea lui Florence Green. În Anglia anilor `50, într-un mic orășel de provincie unde nimeni nu citește, văduva de război Florence Green caută să își împlinească cel mai mare vis: acela de a deschide o librărie. După multe obstacole, reușește să își vadă visul cu ochii, dar planurile ei vin în contradicție cu intențiile ambițioasei și influentei Violet Garmet, care speră să deschidă în același loc un centru cultural.
Filmul este o ecranizare după romanul cu același nume scris de Penelope Fitzgerald. Nu l-am citit, poate o voi face vreodată, deși, la drept vorbind, nu mă tentează prea tare. The Bookshop spune o poveste tristă pe care n-aș putea s-o gust de două ori și care mă bucură că a ajuns la mine sub formă de film, ci nu de carte, căci filmul a știut să gâdile ochiul prin bogăția de culori, ținute, decoruri – în frunte cu frumoasa Librărie The Old House.
Voi ce alte filme de genul ăsta ați văzut?
XOXO

Lasă un răspuns